#PixelHELPER laudă donațiile de 100,000 de euro pentru informațiile care au dus la arestarea susținătorilor ucigașilor lui Daphne Caruana Galizia. Vă rugăm să susțineți campania noastră la pixelhelper.org/en/donate
„Manifest scris cu sângele altora” – așa a numit istoricul american Mike Davis mașina-capcană. Cel mai recent dintre aceste manifeste a constat în Semtex, numiți și explozibili plastici, atașați de podeaua unui Peugeot 108 alb, într-o alee din Bidnija, o zonă cu 309 locuitori, la unsprezece kilometri vest de capitala Maltei, Valletta.
Pe 16 octombrie, Daphne Caruana Galizia, în vârstă de 53 de ani, se află la volanul mașinii sale. Conduce pe drumul pietruit până la șoseaua principală, virează la stânga, coboară dealul de unde se poate vedea licărirea îndepărtată a mării, trece pe lângă o mică groapă de gunoi sălbatică și un câmp de dovlecei, 250 de metri, până la un indicator cu ramă roșie, pe care un arici îi cere șoferului să nu-și lovească semenii. Explozia, cred anchetatorii, este declanșată de un telefon mobil. La ora 15:04, rămășițele Peugeot-urilor se află la 100 de metri mai încolo, pe un câmp, chiar lângă drum. Cei șapte criminaliști olandezi care inspectează corpul Galiziei trei zile mai târziu, în spitalul Mater-Dei din Valletta, nu au prea multe de văzut. Nu a mai rămas prea mult din corpul celei mai cunoscute și mai ambigue jurnaliste a țării. Ea își postase ultimele cuvinte pe blogul său cu 29 de minute înainte de moarte: „Indiferent unde te uiți, sunt infractori peste tot. E disperare.”
[gallery_bank type=„imagini“ format=„zidărie“ title=„adevărat“ desc=„false“ responsive=„adevărat“ display=„selectat“ no_of_images=„13″ sort_by=„aleatoriu“ animation_effect=„sărire“ album_title=„adevărat“ album_id=„19″]
O săptămână mai târziu, cei trei fii ai Galiției se află în Parlamentul European de la Strasbourg, dezbătând ce spune uciderea mamei lor despre Malta și, eventual, despre UE. Deputatul verde Sven Giegold preia microfonul. „Daphne a fost ucisă pe stradă. Nu exista niciun ascunzătoare, ucigașii nici măcar nu au încercat să facă atacul să pară un accident. Dimpotrivă, aceasta a fost o demonstrație brutală de putere”, spune el. Era clar de ce bomba nu era sub mașina șefului poliției sau a procurorului general: „Daphne a fost cea care a scos la iveală sistemul de spălare a banilor și corupție din Malta – nu aceste autorități.”
În timp ce comemorarea are loc la Strasbourg, Rosy Bindi, șefa Comisiei Antimafie italiene, intră în Hotelul Excelsior de pe meterezele orașului Valletta. Comisia se afla în Malta zile întregi, vizita fiind planificată de mult timp, dar acum, după asasinarea bloggerului, interesul este uriaș. Înconjurată de gărzi de corp elegante, ale căror costume înșurubează cabluri transparente în căști, Bindi se așează la o masă și se uită la jurnaliști, care o așteptau în fotolii grele din piele. Mafia, spune Bindi, vede Malta ca pe „un mic paradis”. Iar „furnizorii de servicii financiare care s-ar putea oferi să deschidă afaceri în Malta” sunt, de asemenea, „parte a problemei”.
Pentru Malta, declarațiile lui Bindi reprezintă o problemă. Ea este expertă în mafia italiană de zeci de ani, așa că cuvântul ei are greutate. Malta luptă pentru reputația sa încă de la asasinarea Galiției.
Uciderea ei, așa cum mulți o văd pe insulă, a fost un manifest al faptului că cei care iau în serios lupta împotriva criminalității nu mai sunt siguri în privința Maltei.
Giegold, care este implicat în evaziunea fiscală de zeci de ani și cunoaște cercetările din Galizia, solicită trimiterea unor anchetatori internaționali. El solicită demisia prim-ministrului socialist Joseph Muscat și asigură că Parlamentul European dorește să trimită o delegație în Malta pentru a „restaura statul de drept”.
Cinci mașini-capcană în doi ani
Nu este singura care vede lucrurile așa. Dacă se vorbește despre aceste zile despre statul insular, atunci se vorbește despre bani negri, despre companii de tip „cutie poștală”, paradisuri fiscale, o conexiune întunecată cu Azerbaidjanul, contrabandă cu petrol, vânzări de abonamente și jocuri de noroc online. Și cea mai mare istorie a Galiziei a contribuit la acest lucru. Fiul ei, Mathew, lucrează la rețeaua de cercetare IJIC, care a dezvăluit Panama Papers din 2016. Despre el, Galizia a primit documentele referitoare la Malta. Ea a descoperit că Keith Schembri, șeful de cabinet al prim-ministrului Muscat, și colegul său Konrad Mizzi - mai întâi ministru al energiei, acum ministru al turismului - mențineau companii de acoperire în Insulele Virgine Britanice și Panama. Toate acestea se contopesc acum într-o imagine sumbră, în care granițele dintre afacerile private dubioase ale politicienilor, fluxurile de venituri publice disputate și crima organizată par să se dizolve.
Este o imagine care nu potrivește suburbiile orașului Valletta, pline de oameni de afaceri și studenți bronzați, cu orașul vechi, fără mașini, de culoarea nisipului, care va deveni capitala culturală a Europei în nouă săptămâni – un muzeu medieval în aer liber de neegalat, prin care zilnic zeci de mii de turiști urmează ghizi cu fanioane colorate ca niște cruciați de același standard, apoi seara, în St. Julian, de cealaltă parte a golfului, mulțumiți de stropi, beau vin roșu și dau halbă ca la Cisk Camp.
Unii dintre ei îl supraveghează apoi pe Jonathan Ferris. În a opta zi după moartea Galiziei, acesta stă cu ochelari subțiri într-un costum albastru în holul hotelului Westin Dragonara. În spatele fațadei de sticlă, valurile lovesc stâncile, pe canapele stau familii înstărite în costume de marinar. Ferris este șeful securității hotelului de cinci stele, iar acest lucru sugerează că lucrurile nu merg așa cum ar trebui în Malta.
Pentru că până acum un an Ferris era ofițer de poliție responsabil pentru spălarea banilor. Blogul Galiziei, spune el, l-a ajutat întotdeauna cu investigațiile. „Știa lucruri pe care noi nu le știam. Oamenii au încredere în jurnaliști mai mult decât în ofițeri de poliție.” Ferris a educat colegi din Bruxelles, China, Germania, l-a transferat pe contabilul lui Gaddaffi, iar în noiembrie 2016 s-a mutat ca șef de departament la Autoritatea Malteză de Combatere a Spălării Banilor (FIAU). Între martie 2016 și iulie 2017, a scris patru rapoarte despre suspiciuni de corupție împotriva unor oficiali guvernamentali. Toate, spune Ferris, s-au bazat pe cercetări efectuate de Galizia. Cine vrea să-l urmărească, dacă intră în detalii, are nevoie de timp.
Rezumatul anchetelor FIAU este următorul: Șeful de cabinet, Keith Schembri, a folosit și compania sa de cutii poștale din Panama pentru a ascunde 100,000 de euro, pe care i-a primit din vânzarea a trei pașapoarte malteze către ruși. De asemenea, a plătit mită în valoare de o jumătate de milion de euro unui director de ziar maltez. Ferris consideră că Schembri a vrut să se asigure că ziarul guvernamental rămâne echilibrat. În același timp, a vrut să se asigure că ziarul continuă să primească ziarul ei de la el, deoarece, în a doua sa ocupație, Schembri este și angrosist de hârtie. Și: Schembri și fostul ministru al Energiei, Konrad Mizzi, au primit mită din Dubai de la o companie care comercializează gaz lichefiat în Malta. Acești bani au fost direcționați și către companiile de cutii poștale ale celor doi. Ultima postare pe blogul Galiziei, „Peste tot sunt escroci”, se referea la aceste afaceri.
1.07 milioane de euro pentru contracte de gaze?
Schembri și Mizzi neagă totul. Ceea ce îi lasă pe mulți cu îndoieli cu privire la statul de drept din Malta: rapoartele FIAU fie nu au fost trimise poliției, fie au fost depuse direct de autorități. Nu au avut nicio consecință.
Rapoartele l-au implicat fie pe Ferris, fie pe colegul său, Charles Cronin, fie pe fostul șef al FIAU, Manfred Galdez. Nimeni nu mai este în funcție. Galdez s-a pensionat anticipat, se pare, pe cont propriu. Pe 16 iunie 2017, succesorul său, Ferris, și Cronin au apăsat un plic alb cu demisia în mână. „Nu am știut niciodată motivul”, spune Ferris. De atunci, nu a putut adormi decât cu pastile. FIAU i-a spus taz-ului că este „în interesul său să-i demită pe Ferris și Cronin din «motive de performanță».”
„Dacă ar fi rămas la FIAU, ar fi urmărit ultima mare istorie a Galiției”, spune Ferris. Era vorba despre Michelle Muscat, soția premierului. Contul companiei lor Egrant din Panama ar fi trebuit să curgă din Azerbaidjan în valoare de 1.07 milioane de euro – exact după ce Malta și Azerbaidjanul semnaseră un contract de furnizare de gaze pe 18 ani. „Au vrut să împiedice această anchetă”, crede Ferris. El a dat în judecată autoritatea anticorupție pentru a-l restabili în funcție.
Faptul că rapoartele FIAU au fost măcar cunoscute se datorează unui bărbat care se autointitulează „omologul lui Daphne în politică” și a fost confidentul lor. Simon Busuttil este deputat al PN-ului conservator, singurul partid de opoziție; un om cu stilul și vocea unui predicator de televiziune american, cu tâmplele pătate și dantelă neagră de doliu la rever. „Știri doar prin WhatsApp”, spune el. „Telefonul meu este monitorizat.” Vizitatorii sunt întâmpinați în sala de conferințe a Opoziției din Palatul Parlamentului, un spațiu asemănător unui acvariu care se întinde deasupra străzii pietonale din Valletta.
Retragerea nu mai este valabilă
Pe măsură ce Galizia eradica din ce în ce mai mult material împotriva guvernului, prim-ministrul Muscat a preferat alegerile din iunie anul trecut. Busuttil era candidatul principal al opoziției. Cineva i-a prezentat rapoartele FIAU. Busuttil a răspândit toate detaliile cu plăcere în fața presei. Nu a ajutat: maltezii i-au rămas loiali lui Muscat. Busuttil a pierdut, ceea ce s-ar putea datora faptului că economia Maltei este în plină expansiune. „După aceea, am vrut să mă retrag încet din politică”, spune el. „Dar acum, după moartea ei, totul este diferit.”
În iulie, Busuttil a dat în judecată poliția pentru a-i ancheta pe miniștri. Schembri și Mizzi au depus o obiecție. „Dacă pierd, voi merge la Strasbourg”, spune Busuttil. El vrea să termine treaba Galiziei.
Bloggerița a atacat dur Muscat, restul guvernului, precum și mari părți ale opoziției. Parțial cu „articole strălucite”, așa cum spun chiar și cei mai mari dușmani ai lor din sediul partidului de guvernământ PL. Parțial cu atacuri personale și mesaje despre viața ei sexuală. Dar nimeni din Malta nu crede cu adevărat că politicienii corupți au fost cei care au pus bomba sub mașina ei.
Teoria cea mai des auzită în Malta – și în Italia – este că Galicia a intervenit în misiunea mafiei de a introduce ilegal petrol din Libia în sudul Europei. Această presupunere este susținută de faptul că în ultimii doi ani au avut loc cinci atacuri cu mașină-capcană în Malta, ale căror victime provin din mediul criminal. Nimeni nu a fost informat. De fiecare dată s-a folosit Semtex. Acesta este produs, de exemplu, în Zuwara libiană – de unde provine petrolul de contrabandă.
Opoziția nu este neimplicată
Cu toate acestea, mulți din Malta îl consideră pe Muscat responsabil pentru moartea Galiției și pentru demisia sa. Nu atât pentru că poliția nu a protejat Galizia. De fapt, bloggerița a refuzat în trecut protecția poliției, deoarece se temea că acest lucru i-ar afecta munca. Apărând acuzațiile împotriva lui Muscat, a familiei Galiziei, a opoziției și a jurnaliștilor maltezi, europarlamentarul Busuttil declară: „Nu puteți face nimic împotriva corupției atâta timp cât miniștrilor corupți li se permite să rămână în funcție”. Pentru a le tolera afacerile, statul slăbește instituțiile – și astfel tolerează afacerile criminalității organizate.
Totuși, opoziția nu este neimplicată în aceste circumstanțe. Malta se bazează din punct de vedere economic pe impozite extrem de mici pe profit, industria jocurilor de noroc online și vânzarea de pașapoarte către străini bogați. Partidul Național Busuttil contribuie la acest lucru. „Malta și-a vândut suveranitatea banilor murdari”, spune Green Giegold. „A înlocuit statul de drept cu o cultură a impunității și a clientelismului între elitele politice și financiare.”
În Casinostadt St. Julians din Malta se află complexul Mayfair, una dintre numeroasele clădiri de birouri de pe insulă,
Daphne Caruana Galizia 12 martie 2018OliverBienkowski
Oferte de pelerinaj în Europa 
